Introducere în ftalat de dibutil
Ftalat de dibutil (DBP) este un lichid uleios incolor, cu o textură lipicioasă și un miros special. Folosește anhidridă ftalică și butanol ca materii prime. Proprietățile fizice sunt următoarele: punct de topire 3,5 ℃ (sub punctul de îngheț), punct de fierbere 340 ℃ (necesitând evaporare la temperatură înaltă), densitate 1,045 g/mL (puțin mai mare decât apa). Ftalatul de dibutil este dificil de dizolvat în apă, dar ușor solubil în solvenți organici precum alcoolul și eterul. DBP este un compus esteric tipic și un plastifiant de uz general utilizat pe scară largă în producția industrială și cercetarea de laborator. Structura sa moleculară unică îi conferă proprietăți excelente de plastifiere, compatibilitate și adaptabilitate la procesare.
Ca plastifiant eficient, DBP este utilizat în principal pentru modificarea materialelor precum clorura de polivinil (PVC), esterii de celuloză și cauciucul natural. Prin forțe intermoleculare, poate îmbunătăți eficient flexibilitatea și rezistența la frig a materialelor. DBP este utilizat în mod obișnuit în produse precum echipamentele de ploaie și piesele flexibile ale jucăriilor. În domeniul industrial, DBP poate fi utilizat și ca solvent pentru lac de unghii (pentru a spori persistența culorii), dispozitive medicale (pungi de sânge, pelicule artificiale pentru inimă), vopsele, adezivi și alte produse.
Ftalatul de dibutil este de obicei ambalat în butoaie de fier și butoaie IBC. Acesta trebuie depozitat într-un depozit răcoros și ventilat, separat de oxidanți și acizi. De asemenea, DBP trebuie păstrat departe de surse de foc și căldură. Numărul său ONU este 3082.